Înotul

Istoria

Înotul a făcut parte din programul paralimpic de la primele Jocuri care au avut loc la Roma în 1960. În timpul Jocurilor de la Sydney din 2000 au participat 352 de bărbați și 216 femei din 62 de țări și mai mult de 200000de spectatori au fost prezenți la probele de înot pe parcursul a 9 zile de competiție. Nivelul de performanță a atleților participanți la Jocurile Paralimpice s-a îmbunătățit pe parcursul anilor ca și rezultat al unor metode de antrenare mai intense și mai eficiente.

Despre sport

De la primele Jocuri Paralimpice de la Roma din 1960, înotul a constituit unul din sporturile principale din cadrul Paralimpicelor. Ca și la Jocurile Olimpice, concurenții își măsoară aptitudinile la stil liber, spate, fluture, bras și Mixt. În 2008 atleți din peste 80 de țări au participat la acest sport atât de sex masculin cât și feminine, având fie dizabilități fizice sau deficiențe de vedere. Atleții se clasifică pe baza abilităților funcționale de a efectua fiecare bătaie. Înotul este guvernat de către IPC și coordonat de către Comitetul Tehnic IPC pentru Înot, care încorporează regulile Federației Internaționale de Înotului (FINA). Regulile FINA sunt urmate doar cu câteva modificări, cum ar fi platformă opțională sau starturi din apă pentru anumite curse și utilizarea de signale sau tapperi pentru înotători orbi/cu deficiențe de vedere; cu toate acestea nu sunt permise proteze sau mijloace ajutătoare.

Descrierea Competiției

Pentru probele de înot paralimpic este necesar un bazin de standard FINA de 50 de metri cu 8 culoare. Probele sunt derulate în serii de câte opt concurenți pe clase și cu cei mai rapizi opt concurenți pe clasă concurând în finală. Există forme variate pentru înotători de a începe cursa, din apă, prin săritură din șezut de pe platforma de start sau startul clasic din picioare.

În timpul probei de înot, înotătorii care sunt nevăzători trebuie să aibă un asistent care să îi ajute în momentul în care ei se apropie de capătul bazinului fie pentru a întoarce sau la finalul cursei. Această metodă se numește tapping și este executată de către un „tapper”. Acești înotători trebuie să poarte ochelari de înot închiși la culoare la toate competițiile la care concurează.

Eligibilitate și categorii de deficiențe vizuale

Un sportiv este eligibil pentru a concura dacă satisface cerinţele de clasificare stabilite de către IPC( International Paralimpic Comite) pentru Înot. Manualul de Clasificare pentru Înot IPC conţine referiri la toate procedurile şi cerinţele de clasificare.

Pentru ca un înotător să fie eligibil pentru a participa la o competiţie de înot IPC, adică la campionate regionale, mondiale, Jocuri Paralimpice, el trebuie să declare toate condiţiile medicale asociate. Declaraţia înotătorului trebuie să includă condiţia medicală şi planul de tratament pentru condiţia respectivă. Condiţiile medicale includ dar nu se limitează la astm, convulsii, epilepsie, diabet, hipotensiune arterială, anomalii cardiace şi o tendinţă de hiperventilaţie.Declaraţia este făcută pentru a asigura respectarea procedurilor şi protocoalelor adecvate de protecţie în ce priveşte condiţiile medicale, pentru a garanta siguranţa înotătorului şi a face faţă impactului potenţial asupra celorlalţi înotători din competiţie.Nedeclararea unei condiţii medicale cunoscute şi a tratamentului necesar acelei condiţii care să permită o intervenţie de salvare va duce la considerarea înotătorului ca fiind ineligibil pentru a participa la competiţie. Dacă o condiţie medicală devine evidentă pentru prima dată în timpul competiţiei şi este diagnosticată în acel moment [ex. deshidratare], înotătorul va fi eligibil pentru a concura atâta timp cât respectă tratamentul recomandat al acelei condiţii. Înotătorul şi medicul său personal sau medicul echipei vor completa formularul declaraţiei. Conţinutul formularului este confidenţial.

Dacă un înotător este considerat neclasificabil, statutul său permanent va fi neclasificabil şi va intra în vigoare imediat. Înotătorul va fi retras din toate probele ulterioare din competiţie. Înotătorilor cu statut neclasificabil nu li se va permite să participe la competiţii şi/sau probe viitoare de înot IPC desfăşurate conform regulilor de Înot IPC, de ex. campionate naţionale.

Un înotător cu deficiență vizuală este definit ca o persoană care a fost clasificat în conformitate cu sistemul IBSA (International Blind Sports Asociation ) pentru deficiențe vizuale.

Clasificarea este o structură simplă pentru competiție. Nu este ca și în cazul luptelor, boxului unde categoriile sunt în funcție de greutatea jucătorului. În cazul nostrum categorisirea se face in funcție de gradul de deficiență.

Pentru a participa la o competiție de nivel paralimpic înotătirii cu deficiențe vizuale sunt împărțiți în trei categorii: S11 (B1), S12 (B2), S13 (B3). Profilul claselor de deficiență se bazează pe acuitate vizuală, câmp vizual și percepția luminii.

S11 – De la a nu percepe lumina cu nici un ochi până la perceperea luminii dar incapacitatea de a recunoaște forma mâinii de la orice distanță sau orice direcție.

S12 – De la capacitatea de a recunoaște forma mâinii la o acuitate vizuală de 2/60 sau un câmp vizual mai puțin de 5 grade.

S13 – de la acuitate vizuală mai mare de 2/60 până la acuitate de 6/60 și /sau un câmp vizual mai mare de 5 grade dar mai mic de 20 de grade.

Clasificarea se va face pe cel mai bun ochi și cea mai bună corecție.

În timp ce o persoană cu vedere normală poate citi un text tipărit de la o distanță de 100 cm, un înotător S13 îl vede de la o distanță de10 cm, S12 de la 4 cm, iar S11 nu-l poate citi deloc.

Înotătorii S11, cu excepţia celor cu proteze la ambii ochi, vor purta ochelari cu lentile opace [înnegrite] în timpul competiţiei. Înotătorii S11 SB11 SM11 a căror structură facială nu tolerează ochelarii îşi vor acoperi ochii cu o bandă opacă. Ochelarii înotătorilor S11 SB11 SM11 vor fi verificaţi la sosirea în proba respectivă. Înotătorii S11 SB11 SM11 care vor găsiţi concurând fără ochelari sau bandă opacă vor fi descalificaţi din probele de clasă S11 SB11 SM11.

În eventualitatea căderii accidentale a ochelarilor în timpul scufundării, înotătorul nu va fi descalificat.

Dacă se consideră că persoanele care atenţionează înotătorii îi antrenează pe aceştia,sportivii vor fi descalificaţi. În timpul probelor de ştafetă, persoanele care atenţionează înotătorii îi pot informa pe aceştia cu privire la poziţia echipei şi la startul distanţei lor din ştafetă, dar nu îi vor antrena.